Când directorul este praștie, Institutul este făcut țăndări

În teoria ferestrelor sparte, e suficient un singur semn că o clădire nu este în grija nimănui pentru ca ea să se degradeze rapid sub acţiunea hoţilor ori vandalilor. Similar, în plan legal, într-o instituţie, e suficientă o singură breşă de integritate semnalată, dar nesancţionată, pentru ca muşamalizarea ei să reprezinte o invitaţie la comiterea unui şir de infracţiuni de către oameni a căror vocaţie ar fi rămas altfel nedescoperită.

Sindicatul „Radiaţia” din Institutul Naţional pentru Fizica Laserilor, Plasmei şi Radiaţiei (INFLPR) a atras până acum, de nenumărate ori, atenţia cu privire la ilegalităţi şi abateri de la norme. În articolul de faţă expunem cât de succint putem, pentru că fiecare situaţie ar merita o prezentare dedicată, perpetuarea şi escaladarea unui comportament atunci când acesta este practic trecut cu vederea de către şefi.

Persoanele ce vor fi menționate în text ocupă numai funcții de conducere! Lista este însă mai lungă.

Actualul director general interimar al INFLPR, Marian Zamfirescu, devenea CS1 – cercetător ştiinţific gradul 1 – cel mai înalt grad din cercetarea românească, în anul 2009, fără să îndeplinească standardele minimale aşa cum erau ele prevăzute de lege. Mai precis, lui Marian îi lipseau cele două carţi de specialitate ca prim sau unic autor, un criteriu enunţat simplu care nu avea cum să scape decât vigilenţei unei comisii de concurs anume condusă de directorul general de la acea vreme, Ion Morjan. Marian Zamfirescu, CS1 de 12 ani, nu îndeplineşte nici astăzi condiţiile cerute când a fost promovat şi, chiar dacă legea s-a schimbat între timp, nu există prevăzută vreo modalitate de echivalare. Comisia de etică INFLPR nu îndrăznește să cerceteze sesizarea depusă.

Un singur an mai târziu, în 2010, alţi patru angajaţi obţineau, eludând aceleaşi reguli în vigoare, gradul de CS1, fără să se mai sinchisească de respectarea legii, fiindcă drumul fusese deja deschis: Gabriel Socol (șef Secția Laseri), Magdalena Nistor (Președintele Comisiei de Etică!!!), Angela Staicu (Adjunct șef Secția Laseri), Ion Sorin Zgură (Director Institutul de Științe Spațiale-Filiala INFLPR). De data aceasta, frauda a fost girată de Traian Dascălu, director ştiinţific pe atunci şi director general ulterior. Niciunul dintre cei patru nu îndeplineşte nici azi criteriile pe care ar fi trebuit să le satisfacă acum 10 ani.

Cum spuneam, ajunge un singur semnal că legea nu e respectată pentru ca vandalii să facă dezastru dintr-o instituţie. În 2019, Ion Sorin Zgură, făcut golăneşte CS1 deja de 9 ani, (Sesizarea se află pe masa CNECSDTI, comisia de etică a INFLPR nu a catadicsit să cerceteze) simte că poate şi mai mult şi introduce informaţii false în dosarul de candidatură pentru funcţia de director al Institutului de Ştiinţe Spaţiale – ISS (filială a INFLPR). Sindicatul Radiaţia a sesizat imediat frauda la Comisia de Concurs, aceasta fiind formată din Traian Dascălu, director general, Ion Tiseanu director ştiinţific, Felix Sima, secretar ştiinţific şi persoane din alte institute, dar și deja celebrul Gheorghe Bala ca reprezentant al ministerului. În replică, Traian Dascălu a secretizat imediat dosarele candidaţilor pentru ca frauda să nu mai poată fi vizibilă. De data aceasta, Sorin Zgură ar fi trebuit să demonstreze că îndeplineşte măcar standardele de CS2 în vigoare, dar el nu are niciun articol scris ca prim autor ori autor corespondent. Evident, Zgură a câştigat concursul de director. Instanța de judecată a decis că documentele de concurs nu sunt secrete.

Se întâmplă toate acestea pentru că, lăsaţi nesancţionaţi, încurajaţi să nu respecte legi, ordine de ministru, norme, aceşti oameni devin la rândul lor conducători, directori, şefi de departamente, preşedinţi de comisii de etică ori de disciplină, adică ajung în poziţii importante în care ar trebui să verifice respectarea regulilor pe care ei înşişi nu au dat doi bani. De-acum şi să vrea să existe un moment T0, că tot se vehiculează ideea asta şi în alte încălcări ale legii, ca evaziune ori plagiat, trecutul încărcat de complicitate îi sileşte pe fiecare dintre ei în parte, dar şi pe toţi împreună, ca grup,  să muşamalizeze noi abateri de la normalitate, care de care mai ingenioase.

De exemplu, Ion Tiseanu, multă vreme director ştiinţific la INFLPR, a propus spre finanţare în cadrul programului Nucleu (în fapt programul de subzistenţă a cercetării româneşti) un proiect, care fusese deja finanţat de statul român într-o altă competiţie, IDEI. Copy-paste după cum se poate vedea în sesizarea făcută la Comisia de Etică care, conform tradiţiei deja, ignoră ferestrele sparte, sperând că se vor repara cumva singure. Tot aici observaţi prezenţa domnului Tiseanu între autorii unui articol unde nu este deloc clar ce contribuţie ştiinţifică are, el nefăcând parte din echipa proiectului. Aţi reţinut că omul era director ştiinţific la INFLPR??

Bine, bine, dar până unde se poate ajunge cu abaterile? Păi, încurajaţi de comportamentul cercetătorilor, nici şefii din administraţie nu s-au lăsat mai prejos şi au luat fiecare, din instituţia fără lege, ce au putut. Radu Cătălin, director tehnic la acea vreme, a luat o schelă cu totul, pe care a cărat-o acasă cu salariaţi şi automobile ale instituţiei pentru că îi trebuia omului la ceva. Dincă Dani, şef de echipă, a „împrumutat” pentru o săptămână un pickhammer pentru acasă, timp în care lucrarea de la INFLPR a stat pe loc. Tot Dani Dincă este în mijlocul unui scandal cu relaţii sexuale la locul de muncă, în plină pandemie, cu persoane aduse special din afara instituţiei, ba pe la atelierul muncitorilor, ba pe la magazia din clădirea Direcţiei, posibile fapte de proxenetism pe care, nu mai e nicio surpriză, conducerea refuză să le investigheze deși au fost sesizate cu un probatoriu consistent.

Dar cercetare se întâmplă acolo? veţi întreba pe bună dreptate. Se schimbă ceva în direcţia bună, că doar avem ministru nou de şase luni deja?  E rândul nostru să vă întrebăm – credeţi că, într-un astfel de climat, cu o astfel de atitudine faţă de lege, conducerea ori cercetătorii privilegiaţi de către şefi mai au şi vreo altă preocupare decât aceea de a profita de haos şi bunăvoinţa comisiilor pentru a-şi rotunji veniturile ori cv-urile?

Nu avem Contract Colectiv de Muncă de aproape 5 ani şi s-au făcut eforturi de către conducere să se sisteze negocierile chiar şi în perioadele în care acestea au existat. Direcţia a decis angajarea unui avocat, Marius Cătălin Preduț, ca să reprezinte oligarhia de acolo în relaţia explozivă cu angajaţii din sindicat. Instanţa a hotărât că acest contract de asistenţă juridică nu este legal, instituţia având departament juridic, şi practic banii daţi de INFLPR ar trebui recuperaţi de la casa de avocatură (prejudiciul fiind de sute de mii de lei), doar că directorul general interimar Zamfirescu l-a convins pe ministrul Teleman că ar trebui să angajeze totuşi un avocat pentru un litigiu la construirea unei clădiri. Cu acordul ministrului USRPLUS, a fost angajat… acelaşi Marius Cătălin Preduț şi primul proces la care s-a prezentat a fost împotriva unui angajat care îşi cerea drepturile. Apoi au urmat altele și altele contra salariaților nemulțumiți. Alte cheltuieli pierdute de INFLPR pe un nou contract ilegal. Cine plătește domnule ministru Ciprian Teleman?

E greu să povestim până unde merg golăniile, aranjamentele, complicitățile fără ca prezentarea lor să devină foarte greu de citit. Dacă totuşi am menţionat un litigiu… E o modă în institutele de cercetare să profite de fonduri, româneşti sau europene, pentru a construi clădiri noi, practic nişte departamente, creuzetele în care CS1 promovaţi ieri după cum ştim, se prefac în directorii de mâine. Un exemplu este Micul Laser – CETAL (Centrul pentru Tehnologii Avansate cu Laser), departament al INFLPR de unde provine interimarul Zamfirescu. CETAL e o gaură neagră pe care direcţia a încercat şi aproape a reuşit să o transforme în instalaţie de interes naţional (şi ar fi fost întreţinută direct cu bani de la stat). Ca să vă faceţi o idee, acolo e un laser cu putere nominală de 1 PW (petawatt) care trebuia să fie un fel de antecameră a marelui proiect ELI-NP (nu vă mai spunem ce e), şi el cu oiştea în gard. Ei bine, de şapte ani, CETAL nu a produs nici măcar un singur articol ştiinţific folosind laserul la 1 PW, ci doar scandaluri legate de distrugerea oglinzilor, de deturnare a fondurilor programului Nucleu pentru întreţinerea acestei structuri sau hărțuirea sindicaliștilor care chiar făceau ceva.

Şi litigiul? Pentru că un singur eşec de proporţii nu era suficient, se construieşte o altă clădire care va adăposti un nou departament, FOTOPLASMAT, proiect de 66 de milioane de lei care s-a încheiat anul acesta pe 26 mai la stagiul de 75% şi cu un proces în desfăşurare. Proiectul a durat 54 de luni, cu 18 mai mult decât a fost prevăzut prin contractul inițial. Între timp, sosesc echipamentele ştiinţifice de sute de mii de euro care sunt duse spre depozitare în sala de mese. La racordarea noii clădiri la utilităţi s-a făcut totuşi o descoperire chiar dacă nu de mare interes ştiinţific: s-a descoperit că a fost distrus la excavare, printr-o apreciere greşită a situaţiei din teren, sistemul de colectare al apelor pluviale al institutului vecin. S-a reparat cumva de mântuială, din banii INFLPR, fără consecinţe pentru cei care au greşit pentru că, după fals, uz de fals şi delapidare, un mizilic de infracţiune de distrugere chiar nu mai contează. Pentru perfomanţa proiectului merită felicitat şeful de compartiment C400-POC, Nicu Scărișoreanu, un tip care crede că poate înlocui competenţa cu agresivitate, ameninţări la adresa salariaţilor şi accese de violenţă. Şi el e tot CS1, însă la a doua încercare, pentru că la prima s-a întâmplat să vadă totuşi cineva din comisia CNATDCU, din afara INFLPR bineînțeles, că nu îndeplinea criteriile. Tot el este şi naşul (pe bune, naşul ca soarele din alegoria din Mioriţa, nu cu sens mafiot) lui Ion Morjan de care facem pariu că nici nu vă mai amintiţi că a fost directorul general care l-a făcut CS1 fraudulos pe actualul interimar, Zamfirescu, în 2009, când a început povestea noastră de astăzi.

Lupta pentru controlul acestui institut este foarte aprigă, la mijloc sunt zeci de milioane de euro anual care sunt prăduite cu complicitatea funcționarilor din minister. Anul trecut în numirea directorului interimar s-a implicat chiar și primarul PNL din Măgurele prin protectorul său, celebrul Petrache, pe lângă îngerii păzitori din minister, Bala şi Ciuparu. Dacă grupul pierde controlul INFLPR se merge inevitabil spre puşcărie.

Şi dacă tot am pomenit de pariuri, peste câteva zile expiră interimatul lui Marian Zamfirescu. Pe care din toţi cei pomeniţi pariaţi că-l va numi ministrul Teleman director general interimar al INFLPR şi care ar fi şansele să fie totuşi un om din afara acestei găşti, cineva care să-şi merite cu adevarat poziţia profesională pe care o ocupă, un administrator, nu un vandal?