Cum apar directorii generali când apar?

Întâi trebuie să dispară unul.

Atunci când un director general este defrişat, transplantat ori se usucă, din pepiniera de directori generali se selectează şi se aduce un exemplar cu calităţile potrivite. Schimbarea lui Nicolae Zamfir, cel mai influent personaj de pe scena cercetării româneşti, din funcţia de Director General al I.F.I.N., a fost doar începutul unei serii de primenire a conducerilor institutelor ştiinţifice. Reţeaua de profitori de pe urma cercetării a intrat în panică şi a început să caute în pepiniera proprie, printre tinerii crescuți după chipul şi asemănarea înaintaşilor.

Pentru cei interesaţi de detaliile procesului de transformare a unui puiet de Directorus Generallis într-un exemplar adult, care să prindă rădăcini în fotoliul de manager, zilele acestea au ocazia rară să observe fenomenul în direct în curtea INFLPR (Institutul Național pentru Fizica Laserilor, Plasmei şi Radiaţiei), unde Traian Dascălu îşi încheie mandatul pe 16 octombrie, iar grupul de interese care a confiscat institutul de peste 20 de ani, lucrează pentru continuitate și presează ministerul să îl numească interimar pe Gabriel Socol, şeful secţiei Laseri și favorit atât al actualului cât şi al fostului director. Iată ce calităţi îl impun pe Gabriel drept cel mai potrivit candidat, caz-şcoală pentru toţi cei care ar dori să ajungă vreodată directori generali:

1. Legea şi regulile nu i se aplică lui Gabi ca în cazul altor cercetători. El a obţinut gradul ştiinţific maxim, cel de CS1, fără să îndeplinească standardele minimale stabilite de minister (detalii la finalul articolului).

2. Gabi nu suferă de o falsă modestie şi acceptă funcţii oferite pe tavă, a fost întâi numit şef de secţie interimar (la secţia Laseri), după un concurs la care nu s-a înscris, dar comisia a avut grijă să nu câştige niciunul dintre colegii participanţi (i-au dat celui mai competent cu 6 sutimi mai puţin decât avea nevoie pentru a rămâne postul vacant!)

3. Gabi nu se teme nici să participe la concursuri atâta vreme cât se aranjează să fie singurul candidat, a devenit Şef de Secţie Laseri după un concurs la care conducerea s-a asigurat că nu mai participă nimeni. Unui contracandidat i s-a servit un avertisment scris (ulterior anulat în instanţă), dar la concurs se cerea să ai cazierul disciplinar curat.

4. Din noua sa poziţie, Gabi a susţinut mereu directorul general în funcţie, indiferent de abuzurile acestuia. Aşa se face că Dascălu şi elevul fac împreună subiectul compus al unei plângeri penale unde s-a dispus începerea urmaririi penale (de atunci a trecut mai bine de un an – alo, procuratura!?)

5. În ciuda sarcinilor administrative, Gabi nu a abandonat niciun moment activitatea ştiinţifică, aşa cum o demonstrează numeroase lucrări publicate, ca de pildă „Degradable silk fibroin – Poly (sebacic acid) diacetoxy terminated, (SF-PSADT) polymeric composite coatings for biodegradable medical applications deposited by laser technology”  din septembrie 2019, apărut în Progress in Organic Coatings, un articol cu numai 3 autori care au făcut toată munca, într-un domeniu unde găsim, în general, echipe de cercetare mult mai numeroase.

6. Gabi înţelege importanţa documentelor şi se acoperă de hârtii. De aceea are trei contracte individuale de muncă (3 CIM-uri) semnate cu aceeaşi instituţie, ce însumează 12 ore pe zi și care îi aduc în buzunar venituri din 5 cifre.

7. Gabi nu se teme de numerele mari – are 24 000 de lei salariu brut.

8. Un director general trebuie să fie gata oricând să îşi angajeze rudele şi cunoştinţele în instituţia pe care o conduce. Şi din acest punct de vedere, Gabi e promiţător, de când e şef la Laseri şi-a adus aproape fratele, ginerele bonei (ca director tehnic – personaj care nu indeplinește cerințele minime legale) şi pe fiica acesteia.

Aceasta este reţeta perfectă pentru a ajunge sus şi, trebuie să o spunem oricât de greu ne-ar fi: toţi cei care recunosc în enumerarea de mai sus servilism, nepotism, ipocrizie, impostură, lăcomie, aroganţă, incompetenţă şi lipsă de colegialitate nu sunt potriviţi nici măcar să îşi imagineze că vor deveni vreodată directori generali.

Cu atât mai mult salutăm decizia ministerului educației și cercetării de a scutura pomul cu directori generali de institute naționale pentru că prea multe poame încă stau bine prinse de crengile acestuia. Nicolae Zamfir a fost primul și, rând pe rând, se va instaura legalitatea în cercetarea științifică. Lupta este grea și de aceea vom publica permanent faptele de vitejie ale celor care se cred stăpâni în cercetare și suntem siguri că asemenea personaje nu vor mai ajunge niciodată să ocupe poziții manageriale în institutele naționale de cercetare-dezvoltare. De aceea venim în sprijinul autorităților cu informații edificatoare înainte de luarea deciziilor.

Va urma!

Detalii privind schema de fraudare folosită

Gradele științifice ale cercetătorilor se acordă în urma promovării concursului organizat de institut. Președintele comisiei de concurs este directorul științific, cel care ulterior prezintă in Consiliul științific raportul comisiei spre validare, cu indicarea celui mai bun candidat. În realitate nu prea există doi candidați pe post. După validare in Consiliul științific, dosarul merge la CNATDCU, la Comisia de fizică, acolo unde este verificată indeplinirea de către candidat a standardelor minime stabilite prin Ordin al ministrului educației și cercetării. Dacă ai pile și lucrurile sunt aranjate, dosarul merge din validare în validare si ministrul emite, pe baza adresei primite de la CNATDCU, ordinul prin care se conferă gradul științific de CS 1 sau CS 2.

Gabriel Socol a candidat pentru funcția de cercetător științific gradul 1, cel mai mare grad în cercetare, în anul 2010 și a devenit unul dintre cei mai tineri CS 1 din institut

Ordinul de ministru stabilea câteva standarde minimale pentru a putea obține cel mai mare grad știițific, printre ele obligativitatea candidatului a a fi prim sau unic autor a cel puțin două cărți de specialitate. Analizând CV-ul actual al lui Gabriel Socol constatăm că nici astăzi acesta nu este prim/unic autor al vreunei cărți de specialitate. Cu toate astea comisia, consiliul științific, comisia de fizică de la CNATDCU au transmis ministrului în funcție documente false pentru emiterea ordinului prin care i se conferea lui Gabriel Socol gradul științific de cercetător științific gradul I.

Cum a fost posibil? Megrem pe fir în jos si vedem ca președintele comisiei de concurs de la INFLPR era același Traian Dascălu și incepe să se facă lumină în încrengătura de fraude și impostori. De aici cariera lui Gabriel Socol a cunoscut numai ”succesuri”. Până astăzi. Întrebarea firească este dacă ăsta este un caz singular, ei bine, nu. Anul 2010 a fost unul al consolidării grupării care confiscase institutul cu noi membri tineri, ambițiosi care nu erau deranjați de scheleții din dulap, voiau și ei la butoane, la putere.