Nu-i aşa că v-aţi pus şi voi întrebarea asta măcar o dată: de unde apar experţii şi ce i-a calificat? Cum apare câte o problemă, hop şi o droaie de specialişti care vin cu analize, rezolvări ori cu numai cu păreri pe subiect. După un cutremur vine domnul Mărmureanu de la Fizica Pământului, după o scurgere de radiaţii, apare domnul Zamfir de la IFIN, dupa un virus periculos, ne explică domnul Streinu Cercel de la Balş sau acelaşi domn Zamfir, de data asta de la ELI, pentru că unii sunt experţi în mai multe domenii. Şi totuşi, cum se transformă o diplomă de licenţă, de master, ori de doctor într-o reputaţie de expert? Expertul suprem este probabil Anton Hadăr, președinte al federației Alma Mater, el este prezent pe toate subiectele în studiouri.
Bunul simţ ne spune că, în urma activităţii dintr-un domeniu, meritele unui individ sunt apreciate de un grup reprezentativ şi statutul său de om care se pricepe este recunoscut printr-o promovare, o înaintare în grad, o avansare. Percepem toţi un general, un profesor universitar, un conferenţiar, ca fiind specialişti. Ei bine, legea face exact ceea ce ne spunea bunul simţ. De exemplu, un candidat la titlul de cercetător de gradul 1 ori 2, echivalent al profesorului universitar, respectiv al conferenţiarului, trebuie să treacă pentru a-şi obţine certificarea, conform legii, prin trei mecanisme de verificare: o comisie de concurs care analizează dosarul său profesional, un consiliu ştiinţific al unui institut care validează concluziile comisiei şi verificarea finală a CNATDCU – Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare.
Peste aceste 3 paliere, comisie de concurs, consiliu ştiinţific, CNATDCU se adaugă şi integritatea celorlalţi cercetători din domeniu care pot amenda neîndeplinira unor criterii de promovare ori tentativele de fraudă prin sesizări la comisiile de etică ale instituţiilor respective.
Bine, bine, veţi zice, am mai auzit din astea, dar pe noi practica ne omoară, cum funcţionează aceste comisii, consilii şi integritatea în breaslă? Iaca aşa merg lucrurile:
O salariată a ISS, Institutul de Ştiinţe Spaţiale, filială a INFLPR – Institutul Naţional pentru Fizica Laserilor, Plasmei şi Radiaţiei din Măgurele, a obţinut gradul ştiinţific de CS 2 (vine de la cercetător ştiinţific) în 2015, după un concurs ce a fost declanşat in 2014 la nivelul institutului. A trecut de cele trei validări, dar nereguli au ieşit la iveală în urma unei sesizări a Comisiei de etică din institut. Sesizarea prezenta foarte clar calculul matematic privind punctajul candidatei, din acest calcul rezultând fără echivoc faptul că aceasta nu îndeplinea standardele minimale stabilite prin ordin al ministrului educaţiei si cercetării. Comisia de etică a INFLPR a transmis spre analiză sesizarea către comisia din filiala sa, ISS. Raportul acestora este clar, sesizarea era întemeiată, candidata nu îndeplinea standarele minimale, diferenţa fiind foarte mare. Adică a fost nevoie de intervenţia colegilor ca să atragă atenţia asupra unei cumetrii a trei comisii: de filială, de institut şi naţională.Aşa se înmulţesc invaziv experţii, prin derogări, treceri cu vederea, complicitate şi impostură.
Trei comisii, trei validări ale fraudei. Comisia de concurs a fost prezidată de Traian Dascălu, actualmente director general interimar al INLFLPR, după un mandat de 4 ani în fruntea instituţiei. Consiliul Ştiinţific era condus de Valentin Crăciun, cel care, în calitatea sa de preşedinte al acestui for, a făcut parte şi din comisia de concurs care l-a făcut director general pe Dascălu. Preşedinte al celui de-al treilea organism vinovat, Comisia de Fizică a CNATDCU, era nimeni altul decât specialistul în virusuri, tratarea cancerului şi a deşeurilor radioactive, laseri de mare putere, turnarea şapei şi struguri acri în comunitatea ştiinţifică europeană, „naşul mare la experţi”, fostul lider UTC, ultimul secretar PCR al IFIN, academicianul Nicolae-Victor Zamfir.
Şi sesizarea? Ce s-a întâmplat cu sesizarea? Raportul intern care confirma frauda a fost trimis spre analiză și aplicarea sancțiunilor, conform legii, către Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării – CNECSDTI, în limbaj popular, Comisia Națională de Etică. Doar că ea nu există, membrii ei şi-au dat demisia iar doamna ministru Anisie împreună cu dl secretar de stat pe cercetare, Dragoș Ciuparu, nu au mai făcut vreun efort să numească alţi membri ca să nu mai încurce nimeni cumetrii şi naşii din cercetare.
Sesizarea: http://federatiahermes.ro/wp-content/uploads/ComisieEtica-Isar.pdf
Raportul: http://federatiahermes.ro/wp-content/uploads/Raport_Comisie_Etica_ISS.pdf
Comentarii