Nobelistul Mourou, Laserul de la Măgurele și “minciunile de marketing”

Autor: Victor Bârsan, articol publicat parțial în Revista 22 pe 28.07.2020

Nobelul

Premiul Nobel obținut de Mourou răsplătește o invenție a doctorandei sale, Donna Strickland, și a sa, de amplificare a pulsurilor laser; metoda este descrisă într-un scurt articol din 1984, și, mai detaliat, în teza de doctorat a Donnei. Mai exact, jumătate din Premiul Nobel pentru fizică din 2018 a fost acordat lui Arthur Ashkin, pentru inventarea “pensetelor laser”, și cealaltă jumătate, în mod egal, lui Mourou și Donnei Strickland. Aceste invenții vor fi de mare folos omenirii (for the greatest benefit to humankind), apreciază comunicatul de presă al Fundației Nobel.

Foto: ecapitala.ro

Justin Troudeau, prim-ministrul Canadei, este mai precis. Anume, pe 2 octombrie 2018 el afirma: “Their innovative work … is expected to have a significant impact on cancer therapy”. Este prima dată când este lansată, de un politician foarte vizibil, această speranță gratuită. Desigur, Troudeau nu prezintă aici o opinie personală, ci dă glas unui mesaj care i-a fost prezentat.

Bucuria acelor zile este ușor umbrită de reacțiile CNRS și Academiei Nobel la un straniu clip, în care vârstnicul Mourou dansează dezlănțuit, împreună cu un grup de studente (?) îmbrăcate sumar, fascinați de lumina extremă (https://www.youtube.com/watch?v=gZOjMTDSdWw) – termenul de ELI, Extreme Light Infrastructure, pare să fie o invenție a lui Mourou. « La direction de la communication du CNRS n’a pas du tout été impliquée dans l’élaboration de ce film, initié et réalisé par le chercheur et son équipe du laboratoire. Nous n’en avons été informés qu’après coup et ne l’avons jamais relayé. »

Comitetul Nobel al Academiei Regale de Științe a fost și mai sever.  « Elle fait écho à des ațitudes que l’Académie royale des sciences de Suède ne partage pas » [Reflectă atitudini pe care Academia regală de științe a Suediei nu le împartășește], a declarat presei secretarul general, Göran K. Hansson.

Existența ciudatului “clip de promovare” poate fi decepționantă, însă atrage atenția asupra unui fapt simplu: calitatea de nobelist certifică excelența într-un domeniu al științei, și nimic altceva. Au exitat nobeliști nemernici (Stark a fost un antisemit visceral), de prost-gust (Feynman, pictor amator, a expus un nud numit “Marie Curie”, explicând că era curios să știe cum aratău sânii d-nei Curie), imorali (Schroedinger era bigam) etc.

Nobelistul Mourou, cetățean de onoare al Ilfovului

Pe 4 iulie 2019, în aula BCU, lui Mourou i s-a conferit titlul de cetățean de onoare al Județului Ilfov, într-o ceremonie moderată, cu servilism semidoct, de Alexandru Mironov. Același titlu s-a acordat și dlui Zamfir, considerat de moderator a fi “cel mai important român în viață”. Autorul de texte științifico-fantastice enumară momentele importante ale relațiilor româno-franceze: sosirea în țară în 1918 a generalului Henri Berthelot, devenit comandant suprem al armatei române [ dubla greșală, Berthelot a sosit în 1916 și a fost comandantul corpului expediționar francez; comandantul “de căpetenie” al armatei române a fost, evident, bunul rege Ferdinand] ; următorul moment important “este ziua aceasta, când putem spune că unul din cele mai importante momente istorice este în curs de construcție [sic], la 15 km de București, la Măgurele. Cred că pot zice că între cei 100 de ani de la Berthelot la Mourou este istoria relațiilor dintre țările noastre.”

Este mișcător optimismul naiv al următorul vorbitor, dl Petrache, președintele Consiliului Județean Ilfov (CJI): “Cercetările de la Măgurele ne plasează la frontiera cunoașterii. Vă rog frumos să visați: frontiera cunoașterii. Ne dă speranța să privim cu încredere spre viitor, mai ales în domeniul sănătății și al înaltei tehnologii. Chiar dvs, dle Mourou, ați spus că laserul de la Măgurele va realiza lucruri ieșite din comun în domeniul fizicii. Laserul de la Măgurele a pus Ilfovul, de data asta în mod cert și definitiv, pe harta elitei științifice mondiale. […] Măgurele Science Park – cel mai îndrăzneț proiect al CJI … va fi cu adevărat primul parc științific din România; va avea un hub de cercetare-inovare, un complex de afaceri și spații de producție și de transfer tehnologic. Complexul va avea, bineînțeles, și un muzeu al viitorului [cum procuri exponatele, cum le identifici în viitor și cum le aduci în prezent?] Este timpul să ne creem viitorul. Măgurele Science Park e șansa noastră de dezvoltare. Îmi place … să cred, că noi, cei de la CJI, gândim pentru vremurile viitoare. Strategia este parte a acestei gândiri. Prin acest document pregătim pașii viitorului. Dar și accesarea de fonduri europene, atât de necesare dezvoltării noastre. Domnule general [sic!] Mourou, dle Nicolae Zamfir, vă mulțumim pentru tot ce ați făcut și pentru tot ce faceți.”

Pentru administratorul CJI, există “două fenomene extrem de grave: cancerul și lucrul peste hotare, aproape 5 milioane”, care “decimează familiile românilor”, dar laserul va aduce vindecare bolnavilor și locuri de muncă șomerilor. “Vă promitem că vom face toate eforturile ca cercetarea care se desfășoară și se va desfășura în continuare la Măgurele să ajungă cât mai repede în calitatea vieții, în județul Ilfov, în România și poate peste tot în lume.”

Mulțumirile lui Mourou sunt lipsite de strălucire. Răspunzând CJI, nobelistul nu poate pronunța cuvântul “Ilfov”, ci se referă la “this Bucharest area”. Acceptă premiul în numele UE, “pentru că fără UE n-am fi făcut nimic”.

După 30 de ani petrecuți în America, Mourou se hotărăște să se întoarcă în Franța, deși prietenii îl descurajează (“ramâi în State, e mult mai bine, în Europa nu sunt bani pentru cercetare”). Dar… “când ne-am întors, o mare surpriză a fost că UE a vrut să mărească marile infrastructuri de cercetare [o persoană suspicioasă ar putea bănui că savantul s-a întors tocmai pentru că aflase de intenția UE], și eu am propus acest ELI. Aceasta a fost cea mai ambițioasă inițiativă, de construire a celor mai mari laseri din lume […] în Cehia, Ungaria, și alta foarte importantă în Măgurele, în fizica nucleară – pentru că, până acum, laserul era implicat esențialmente în fizica atomică, nu în cea nucleară.”  

Aici vom preciza că interacția laserilor cu materi nucleară era o temă familară unor fizicieni foarte valoroși din Măgurele. Dovadă este, printre altele, un articol [Enhancement of gamma-ray absorbtion in the radiation field of a high-power laser] apărut în cea mai prestigioasă revistă americană de fizică, Physical Review Letters, în 1979, semnat de Collins, Olariu, Pătrașcu și Iovitz Popescu. Dacă Marius Pătrașcu era, probabil, cel mai redutabil nuclearist al Platformei Măgurele, iar Iovitz Popescu – cel mai redutabil laserist, Silviu Olariu, la doar 24 de ani, era un talent remarcabil, în plină afirmare. Aceste cercetări se desfășurau cu 30 de ani înainte de existența vreunui proiect ELI și, privind retrospectiv, ne fac să înțelegem cât de multe din energiile Platformei Măgurele au fost lăsate la o parte când s-au pus bazele “marelui laser”.

Revenind la discursul lui Mourou: “Eram hotărâți să construim această infrastructură pentru voiam împingmem laserul în această direcție; asta a fost, desigur, după ce l-am întâlnit pe Nicolae Zamfir… [acum] avem această infrastructură splendidă, care funcționează la Măgurele … și pune România pe hartă.”

Aici afirmația lui Mourou este ușor vexantă; România nu este pusă pe hartă prin “această infrastructură splendidă”, ci prin eforturile lui Augustin Maior (inventatorul telefoniei multiple), Alexandru Proca (despre care Pauli afirma că ar fi meritat Premiul Nobel alături de Yukawa, informație care există în Wikipedia engleză, dar nu și în cea română), Șerban Țițeica, George Manu sau Horia Hulubei (doctoranzi, cu rezultate strălucite, ai lui Heisenberg, d-nei Curie sau Jean Perrin). România eră pusa pe hartă, cu ani buni înainte de nașterea lui Mourou.

Dar să-l ascultăm iarăși pe proaspătul cetățean de onoare al Ilfovului: “Incă ceva, foarte, foarte important pentru mine, să dăm înapoi societății… societatea ne-a dat foarte mult, bani, libertate, dar trebuie să-i dăm înapoi. Lumea are nevoie de știință, de exemplu trebuie să dezvoltăm energii curate, pentru că știm că energia pe care o producem distruge planeta; deci trebuie să facem ceva în problema asta, dar pentru că ne-am hotărât să mergem spre fizica nucleară – energia nucleară este, poate fi cea mai curată energie, dacă am putea să îndepartăm toți agenții nocivi, care fac aceasta energie neatractivă. Suntem împinși spre – și suntem norocoși să avem – acest pilon la Măgurele, unde să dezvoltăm căi de a face energia nucleară curată… Aceasta este provocarea pe care o vom lua… și în mod sigur va fi importantă. L-am întâlnit pe Papă, acum doua – trei săptămâni cu Donna [Strickland], și i-am spus la ce ne gândim să facem; dar vom folosi un laser pentru a face energia nucleară curată.” Putem spera deci că rugăciunile Sfântului Părinte vor fi de folos pilonului ELI-NP. “Sunt foarte bucuros pentru ce am facut, din cauza UE, și pentru ce plănuim să realizăm”, conclude Mourou.

Mironov încheie apoteotic: “Vreau să vă atrag atenția că România a trecut printr-o perioadă extraordinară. Din momentul în care la Ateneu a fost ceremonia de instalare în fruntea Consiliului Europei [sic], … cu votul ăsta care a demonstrat în 26 mai [referendumul pentru justiție] că românii au scaun la cap, cu vizita asta extraordinară a Papei Francisc [Sfântul Părinte revine în peisaj], aproape nu-ți vine să crezi cât de bine s-au legat toate, și eu cred că aici este momentul, întâlnirea de astăzi, momentul în care elitei românești i se pune o coroană [să fie o anticipare a coronavirusului?]. Despre ce se va întâmpla în viitorul apropiat, nu poate să fie decât de bine.”

Totuși, în această festivitate luminată, o întrebare rămâne fără răspuns; este întrebarea-comentariu care însoțește permanent imaginea, a doamnei Chiriac Maricica: “De ce toți vreți în politică și pe urmă nu vă interesează de nimeni?”

Mourou la Măgurele, 17 iulie 2020, ora 8.30

Recent, Mourou a făcut o vizită în România. Putem deduce, din puținele informații oficiale, că scopul principal al vizitei “nașului” la “părintele” Laserului de la Măgurele – pentru a folosi jargonul drag notabilităților ilfovene – a fost acela de a intări prestigiul “părintelui”, puternic șubrezit de disputele cu valoroșii cercetători care îl contestă.

În întâlnirea avută cu cercetătorii din IFIN, în care înregistrările audio și video au fost interzise (măsură extrem de stranie, pentru că nu vedem prea des nobeliști la Măgurele), Mourou a elogiat realizările ELI-NP – pe care auditoriul le cunoștea, evident, mai bine decât vorbitorul – și a recomandat aplanarea conflictului. “Aplanare” este un eufemism pentru acceptarea, de către cercetători, a deciziilor conducerii IFIN-HH. Așadar, Mourou a livrat mesajul MEC, de data asta în franceză. Este surprinzător faptul că Mourou intervine într-un conflict de muncă, pe care nu îl cunoaște, și în care nu pare interesat să asculte opinia ambelor tabere.

Și mai surprinzatoare este afirmația că infrastructura ELI, cu cei trei piloni ai săi și, astfel, implicit, acad. Zamfir, a avut o contribuție importantă în luarea deciziei de acordare a Premiului Nobel din 2018. Auditoriul trăia cu iluzia că premiul Nobel se acordă exclusiv pe criterii de merit.

Concluzii      

Mourou este un personaj cheie în povestea marelui laser. Invenția sa (și a Donnei) este de mare folos omenirii, dar și lui personal. Întâmplător sau nu, Mourou se întoarce după un stagiu de 30 de ani în America, atunci când Uniunea Europeana se hotărăște să facă mari investiții în infrastructura de cercetare, și ia partea leului, canalizând aproape un miliard de euro spre laserii de mare putere. Cei din Măgurele sunt produși, la prețuri foarte ridicate, de concernul THALES, cu care Mourou este în relații cordiale. Prezența celor trei piloni ELI crește șansele de Nobel ale lui Mourou, iar Nobelul crește șansele de finanțare ale lui ELI. Pilonul de la Măgurele, ELI-NP, orientat spre fizica nucleară, pare să fi corespuns unei curiozități științifice personale a lui Mourou. Cum utilitatea lui nu este foarte clară, sunt promovate “minciunile de marketing”, în principal tratarea cancerului (mai recent, a COVID-ului) și a deșeurilor nucleare – toate, extrem de neconvingătoare.

Toată pledoaria lui Mourou ținută în fața romănilor este axată pe laser, dar pentru ca ELI-NP să funcționeze, este absolut necesară și o sursă de radiații gamma. Fără aceasta, cercetările de fizică nucleară nu pot fi abordate (NP = nuclear physics). Reamintim că sursa gamma nu există, se va livra eventual în 2023, anul în care expiră mandatul acad. Zamfir.

În discursul foarte sărac în idei rostit în fața notabilităților ilfovene, Mourou revine sistematic la importanța finanțării UE. Finanțare care este primejduită de decizia celui mai important român în viață, de a refuza sursa gamma livrată de consorțiul european care câștigase licitația. Dar, cu sprijin politic, ELI-NP poate deveni un proiect românesc, chiar dacă va fi o povară uriașă pentru buget, fără perspectiva unor realizări științifice clare.  

Pentru un cetățean responsabil, transformarea ELI-NP într-o instituție românească este o nenorocire. Dar o asemenea transformare are nu numai consecințe financiare, ci și administrative: directorul de proiect va fi decis de autoritățile românești, nu de cele europene. Pentru o persoană cinică, ambițioasă și avară, obsedată de rămânerea la comandă, poate fi o perspectivă ispititoare. Pentru interesele personale ale lui Mourou, importantă pare să fie mentină finanțarea firmei THALES, marea producătoare de laseri.

Undeva, în planul îndepărtat al peisajului, câteva personaje vag conturate speră să vindece cancerul, să-i aducă acasă pe românii care lucrează la negru și să puna județul Ilfov pe hartă.

Citește și dă mai departe

Comentarii

Lasă un răspuns